1. Înlocuitor de zahăr
Din frunze tinere de pătlagină se poate prepara în trei moduri un sirop care poate fi folosit în vederea reglării metabolismului şi curăţării sângelui pe tot parcursul anului.
Reţeta 1
Se culeg în jur de 5-6 mâini de frunze de plantă. Se spala bine si se trec frunzele prin masina de tocat. Se adauga putina apa, 300g de miere si 200g de zahar.
Compoziţia obţinută se aşează la foc mic, amestecându-se continuu, până la fierbere.Când toate elementele de mai sus s-au transformat într-o pastă mai vâscoasă se toarnă în borcane, se astupă şi se depozitează în frigider
Reţeta 2
Se ia un vas de lut sau de sticlă în care se pun alternativ un rând de frunze de plantă (bine spalate) şi un rând de zahăr, până la umplerea acestuia. Se asteapta pana ce frunzele din vas s-au tasat, completandu-se in continuare cu frunze si cu zahar. cand vasul este plin, se ertmetizeaza cu folie de plastic si se ingroapa in pamant timp de 8 saptamani. Dupa aceasta perioada, continutul vasului se va fierbe la foc mic amestecandu-se continuu. Se depoziteaza in sticle care vor fi pastrate la frigider.
Reteta 3
Se amesteca 1 kg de zahar cu 450g de apa si sucul de la o lamaie mai mare. Compozitia se fierbe timp de 10 minute. Spuma care apare in timpul fierberii se colecteaza in permanenta, cu o lingura de lemn. Produsul rezultat este format din glucoza si fructoza, avand puterea de indulcire dubla fata de cea a zaharului.
2. Apă tonică
Zarzavat, frunze fragede de varză, coji de ou spălate bine, sfeclă roşie, ţelină, morcovi, mere, urzici, trifoi, păpădie, tot felul de plante medicinale, rădăcinoase – cum ar fi cartoful. După ce toate au fost bine spălate şi tăiate mărunt, se pun împreună cu zece linguri de tărâţe de grâu într-un vas cu apă. Toate sărurile solubile şi vitaminele trec în apă. Se poate consuma lichidul rezultat începând de a doua zi. Băut zilnic, ajută la refacerea metabolismului, la vindecarea bolilor de inimă şi de stomac, cu condiţia ca durata unei cure să fie de 3-4 săptămâni. Se păstrează la frigider sau în locuri răcoroase. Se completează cu apă, până când socotim că puterea ingredientelor s-a epuizat.
3. Apă minune
10-15 linguri de tărâţe de grâu se pun la înmuiat peste noapte într-un litru de apă. A doua zi se strecoară printr-un tifon sau se presează cu mâna. Cine doreşte să valorifice la maximum tărâţele poate turna încă o dată apă peste ele. Apa de tărâţe este recomandată pentru prevenirea şi tratarea majorităţii bolilor. Totodată, apa de tărâţe se poate folosi şi contra setei, dacă îi adăugam puţin suc natural de fructe.
4. Băutură întăritoare
250 ml suc de portocale sau de sfeclă se amestecă cu 2 gălbenuşuri. Amestecul obţinut este foarte hrănitor şi poate înlocui chiar şi o masă.
5. Suc vindecător
Suc de varză, ţelină, morcovi şi cartofi se amestecă cu puţină apă. Bautura astfel obţinută, băută zilnic, timp de o luna, ajută la vindecarea bolilor de inimă şi de stomac.
6. Germeni (grau, orz, porumb, fasole, lucerna, mazare)
Reţeta 1
Se pun seminţele (grâu, orz, porumb, fasole, lucernă, muştar, mazăre etc.) într-o farfurie, în apă, să se umfle şi dacă se poate, să fie unele lângă altele. Pentru ca apa să nu se evapore este bine să se aşeze deasupra o altă farfurie de acelaşi format. Se scurge surplusul de apă pentru că seminţele nu trebuie să plutească. Ele se dezvoltă repede şi în câteva zile, în funcţie de temperatură, plăntuţele au deja câţiva centimetri. Se aşază la geam, ca sa înverzească şi să se îmbogăţească în vitamine. Unii embrioni se recoltează când ating lungimea de 1 cm şi se valorifică împreună cu seminţele. De obicei, se prepară împreună cu alte salate sau fructe. Pot fi pregatite şi cu mixerul.
Reţeta 2
Se împrăştie seminţele pe o pânză groasă, umedă, întinsă pe o planşetă. Pânza trebuie menţinută umedă tot timpul şi la început, în funcţie de caz, să fie acoperită cu altă planşetă. Această metodă este extrem de cunoscută în Extremul Orient, chinezii cultivând astfel fasolea verde, care încolţeşte în câteva ore. Se recomandă ca procesul de germinare a boabelor să se desfaşoare la temperatura camerei (aproximativ 18 grade C). Prin germinare, boabele se înmoaie încât pot fi strivite între degete, se mestecă uşor şi sunt plăcute la gust. Dacă au un gust acru, nu se mai consumă.
Valoarea seminţelor, indiferent de felul lor, poate fi testată prin puterea de germinare. Când doriţi să consumaţi grâu sau ovăz trebuie să aveţi grijă să nu le cumpăraţi dacă au fost uscate cu aer fierbinte. Meiul nu trebuie să fie decorticat. Învelişul său este atât de moale încât atunci când îl zdrobim cu mixerul se transformă în pulbere. Pe lângă siliciu, meiul mai conţine şi mult magneziu şi potasiu, elemente bazice de o foarte mare importanţă. Este indicat ca, măcar de câteva ori pe zi, să se consume 2-3 linguri de mei.
Nu cumpăraţi orez glasat, deoarece acesta nu poate încolţi, fiind devitalizat. În Orient, din momentul trecerii la folosirea orezului glasat, s-a răspândit boala Beri-Beri (avitaminoza B). Seminţele de floarea-soarelui şi de susan constituie hrana preferată a naturiştilor, iar cele de dovleac sunt foarte bune la gust şi foarte sănătoase.
7. Suc de dovleac
Se obţine din 500 g miez de dovleac ajuns la maturitate, care se curaţă de seminţe şi de coajă, se taie felii, se trece prin maşina de tocat şi apoi se stoarce. Sucul se consumă imediat sau se păstrează la frigider 12 ore. Se bea în două reprize, dimineaţa şi seara. Se recomandă în boli cardiace.
8. Hrană din urluială
Urluiala este obţinută prin măcinarea mare a boabelor de grău, porumb, secară, in, mei, orez, seminţe oleaginoase, hrişcă, ovăz, susan etc. Acestora li se adaugă: ulei, lapte, drojdie de bere, mirodenii, puţină ceapă tocată, sare de mare. Dacă vrem ca preparatul să fie dulce se pot adăuga o linguriţă de miere, lactoză, foarte puţină drojdie de bere, cubuleţe de mere şi stafide. Seminţele transformate în urluială pot primi un adaos de nuci, hrişcă şi seminţe de floarea-soarelui. Se adaugă germeni de grâu, tărâţe şi foarte puţină apă. Preparatul este o hrană vie, dar pentru cei neobişnuiţi cu aşa ceva poate părea o aiureală, deşi are o mare putere nutritivă şi în acelaşi timp, ajută să nu se mai formeze în organism depozitele de reziduuri toxice, care stau la baza atâtor maladii.
9. Ulei cu valoare nutritivă integrală
Pentru ca un ulei să fie considerat bun, acesta trebuie să fie neapărat obţinut prin presare la rece şi lăsat aşa în stare naturală, fără a mai fi supus unui alt proces industrial. Cel mai bun ulei este considerat cel de măsline, obţinut din fructe bine coapte. Săracia uleiului de măsline în acizi graşi polinesaturaţi pare să explice (ca şi uleiul de arahide) slaba lui implicare în cazurile de creştere a colesterolului. Uleiul de măsline este un excelent produs natural cu efecte antioxidante. El este recomandat în prevenirea arteriosclerozei, trombozelor şi infarctelor miocardice.
Datorită faptului că grăsimile vegetale şi margarinele sunt obţinute prin încălzire la temperaturi înalte, aceste produse sunt considerate total neindicate consumului. Lămâia şi oţetul natural, dacă sunt folosite cu masură, sunt asemenea mierii: un adevărat medicament! Utilizate însă cu regularitate şi în cantităţi mari provoacă hiperaciditate.
10. Oţet din mere
(metoda Vermont-Menrath)
Se rad merele. Se toarna apa calduta, care in prealabil a fost fiarta, in proportie de 1 litru de apa la 0,8 kg terci de mere rase. La 1 litru de apa se adauga: 100g miere de albine, 10g drojdie de bere proaspata, 20g paine neagra uscata. Vasul se tine descoperit intr-un mediu intunecos, la o temperatura de 20-30 grade C, timp de 10 zile, perioada in care se amesteca cu o lingura de lemn de 2-3 ori pe zi. Dupa aceasta perioada, continutul vasului se desarta intr-un saculet de panza care se preseaza pentru extragerea sucului. Sucul rezultat se strecoara din nou printr-un tifon, iar lichidul rezultat se depoziteaza intr-un vas cu gura larga.
Facultativ: la fiecare litru de suc rezultat, se mai adauga cate 50-100 g de miere.
Se leaga vasul la gura cu un tifon si se aseaza langa o sursa de caldura sau la soare, pentru o perioada de 40-60 de zile. Dupa aceasta perioada, se trage otetul rezultat, in sticle care se astupa foarte bine (eventual se ceruiesc), depozitandu-se la racoare.
11. Înlocuitor de cafea
Se rumenesc pe rând într-un vas de tablă neagră: două linguri de grâu, două linguri de fasole uscată, o lingură de năut, o lingură de cicoare, trei linguri de orez. Se amestecă şi se prăjesc foarte uşor în foarte puţin ulei de floarea-soarelui. Se lasă la răcit, după care se râşnesc. Pentru preparare se foloseşte o lingură cu vârf din produsul obţinut la 400 ml de apa, lăsându-se la fiert timp de 10 minute. Nu se serveste foarte fierbinte!
Daniel Menrath - Dieta vietii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu