O oaza de pace si liniste sufleteasca, departe de grijile, stresul si agitatia vietii cotidiene! Este invitatia intr-o calatorie in lumea simturilor si a artei deopotriva- ceremonia ceaiului. Cu o istorie de cateva sute de ani, "calea ceaiului", cum le place japonezilor sa spuna, reprezinta un mod rafinat de relaxare si regasire a eului in armonioasa si fascinanta lume a ceaiului.
O insiruire de gesturi banale, acelea de a-ti face si de a bea o ceasca de ceai se transforma sub bagheta magica a expertilor japonezi intr-o inaltatoare opera de arta menita sa-ti trezeasca simturile cu arome tari de ceai, cu armonia aranjamentelor florale, fascinatia cunoasterii si pasiunea de a gasi esenta vietii in cele mai simple lucruri.
O tradite inceputa de calugarii budisti acum 700 de ani, a fost transformata 200 de ani mai tarziu de japonezul Sen no Rikyu intr-un adevarat ritual bazat pe principiile armoniei (wa), respectului (kei), puritatii (sei) si linistii (jaku) .
Ceremonia ceaiului este un mod de disciplinare a sufletului.. Daca vrei sa iei parte la un astfel ceremonial trebuie sa lasi afara toate necazurile si grijile vietii cotidiene si sa te lasi purtata de expertii acestei fascinante arte in lumea cere se deschide in fata ochilor tai...
Ceremonia are loc intr-un spatiu restrans, special amenajat pentru asta. Pe jos sunt asezate rogojini facute din fibre de orez, iar toti cei care iau parte trebuie sa se aseze pe acestea in pozitia seiza ( pozitia corecta, in limba japoneza): cu fesele asezate pe calcaie si cu spatele drept.
Pentru ca o astfel de ceremonie sa se desfasoare "ca la carte" inainte de toate trebuie indeplinite o serie de conditii legate de obiectele care vor fi folosite pentru prepararea ceaiului, imbracamintea participantilor, atitudinea celor care iau parte la acest eveniment.
De la caracteristici ce tin de vechimea ustensilelor folosite pentru prepararea ceaiului, pana la armonia culorilor costumatiilor celor care participa (de cele mai mute ori se opteaza pentru kimono) si armonia gesturilor, miscarilor si soaptelor (conversatia se limiteaza la discutii in soapta despre originile ustensilelor si laude la adresa ceremonialului), totul se desfasoara intr-o atmsfera care-ti da senzatia de pace si o liniste greu de gasit in alta parte, tinand cont de vacarmul vietii noastre de zi cu zi.
In ceremonia ceaiului, apa, pastrata intr-un vas numit mizusashi care va fi atins numai de gazda, reprezinta elementul Yin, iar focul, elementul Yang. Gazda aduce un vas, purificat cu o tesatura de matase numita fukusa, in care va fi preparat ceaiul. Aceasta adauga ceaiul si apa fierbinte, pentru a crea o pasta care va fi completata cu un lichid consistent.
Prepararea ceaiului se face in tacere, iar cel care il prepara se afla intr-o adanca stare de meditatie. Clipocitul apei, dogoarea focului de carbuni, pulberea care se pune cu grija in apa fierbinte... Intr-o astfel de ceremonie ceaiul capata cu totul alte valente. Se transforma parca intr-o licoare a zeilor, care iti aduce si tie putin din pacea lor eterna...
O tradite inceputa de calugarii budisti acum 700 de ani, a fost transformata 200 de ani mai tarziu de japonezul Sen no Rikyu intr-un adevarat ritual bazat pe principiile armoniei (wa), respectului (kei), puritatii (sei) si linistii (jaku) .
Ceremonia ceaiului este un mod de disciplinare a sufletului.. Daca vrei sa iei parte la un astfel ceremonial trebuie sa lasi afara toate necazurile si grijile vietii cotidiene si sa te lasi purtata de expertii acestei fascinante arte in lumea cere se deschide in fata ochilor tai...
Ceremonia are loc intr-un spatiu restrans, special amenajat pentru asta. Pe jos sunt asezate rogojini facute din fibre de orez, iar toti cei care iau parte trebuie sa se aseze pe acestea in pozitia seiza ( pozitia corecta, in limba japoneza): cu fesele asezate pe calcaie si cu spatele drept.
Pentru ca o astfel de ceremonie sa se desfasoare "ca la carte" inainte de toate trebuie indeplinite o serie de conditii legate de obiectele care vor fi folosite pentru prepararea ceaiului, imbracamintea participantilor, atitudinea celor care iau parte la acest eveniment.
De la caracteristici ce tin de vechimea ustensilelor folosite pentru prepararea ceaiului, pana la armonia culorilor costumatiilor celor care participa (de cele mai mute ori se opteaza pentru kimono) si armonia gesturilor, miscarilor si soaptelor (conversatia se limiteaza la discutii in soapta despre originile ustensilelor si laude la adresa ceremonialului), totul se desfasoara intr-o atmsfera care-ti da senzatia de pace si o liniste greu de gasit in alta parte, tinand cont de vacarmul vietii noastre de zi cu zi.
In ceremonia ceaiului, apa, pastrata intr-un vas numit mizusashi care va fi atins numai de gazda, reprezinta elementul Yin, iar focul, elementul Yang. Gazda aduce un vas, purificat cu o tesatura de matase numita fukusa, in care va fi preparat ceaiul. Aceasta adauga ceaiul si apa fierbinte, pentru a crea o pasta care va fi completata cu un lichid consistent.
Prepararea ceaiului se face in tacere, iar cel care il prepara se afla intr-o adanca stare de meditatie. Clipocitul apei, dogoarea focului de carbuni, pulberea care se pune cu grija in apa fierbinte... Intr-o astfel de ceremonie ceaiul capata cu totul alte valente. Se transforma parca intr-o licoare a zeilor, care iti aduce si tie putin din pacea lor eterna...
Ceremonia ceaiului se divide in trei momente distincte kaiseki: un aperitiv, koicha: ceai dens si usucha: ceai usor, fiecare dintre acestea simbolizand o "calatorie initiatica". In varianta ei completa, aceasta ceremonie se desfasoara in aproximativ patru ore, insa in mod curent ea se reduce doar la ultimul moment, usucha.
Koicha presupune folosirea aceleiasi cani din care fiecare oaspete va sorbi de cateva ori. Vasul cu ceai este inmanat oaspetelui principal si, pe urma, celorlalti oaspeti. Inainte de a lua cana in maini, invitatul trebuie sa se adreseze oaspetelui urmator, cerandu-si scuze ca bea inaintea sa. Dupa ce toti oaspetii au gustat din ceai, vasul este inmanat gazdei, care il clateste.Potrivit traditiei invitatii trebuie sa adreseze gazdei complimente si intrebari. Totul insa cu masura, cu o voce scazuta, ca in soapta.
In momentul usucha fiecare oaspete va bea tot ceaiul, prin inghitituri mici si rare, apoi cu degetul va sterge marginea canii, isi va sterge mainile cu un servetel si apoi va inapoia cana gazdei.
Intreg ceremonialul este ritualizat. Modul de a saluta, de a se aseza, de a turna ceaiul in cesti, felul in care trebuie sa se tina ceasca, gesturile si cuvintele care se spun sunt menite parca sa te arunce intr-o alta lume, departe de stresul si problemele cotidianului.
Nu exista miscare goala de sens in ceremonia ceaiului. Toate au un inteles. Nu ai voie sa iei un obiect doar cu mana intinsa, ci trebuie sa te indrepti catre el cu tot corpul, ca si cum ai darui din suflet. Armonia este cuvantul cheie in toata aceasta ceremonia unde oaspetii sunt invitati sa admire frumoasele aranjamente florale, curatenia si modul impecabil in care este preparat ceaiul.
O detasare de cotidian din care iesi cu sufletul parca mai usor. Te simti mai linistit si, de ce nu mai implinit sufleteste. Ritualul ceremoniei ceaiului este o traire rafinata, care atunci cand este bine stapanit poate sa devina un act al autocunoasterii. Arta ceaiului reprezinta cultul frumosului, este o taina a armoniei si a puritatii, care asteapta sa fie descoperita. Incearca si tu!
Koicha presupune folosirea aceleiasi cani din care fiecare oaspete va sorbi de cateva ori. Vasul cu ceai este inmanat oaspetelui principal si, pe urma, celorlalti oaspeti. Inainte de a lua cana in maini, invitatul trebuie sa se adreseze oaspetelui urmator, cerandu-si scuze ca bea inaintea sa. Dupa ce toti oaspetii au gustat din ceai, vasul este inmanat gazdei, care il clateste.Potrivit traditiei invitatii trebuie sa adreseze gazdei complimente si intrebari. Totul insa cu masura, cu o voce scazuta, ca in soapta.
In momentul usucha fiecare oaspete va bea tot ceaiul, prin inghitituri mici si rare, apoi cu degetul va sterge marginea canii, isi va sterge mainile cu un servetel si apoi va inapoia cana gazdei.
Intreg ceremonialul este ritualizat. Modul de a saluta, de a se aseza, de a turna ceaiul in cesti, felul in care trebuie sa se tina ceasca, gesturile si cuvintele care se spun sunt menite parca sa te arunce intr-o alta lume, departe de stresul si problemele cotidianului.
Nu exista miscare goala de sens in ceremonia ceaiului. Toate au un inteles. Nu ai voie sa iei un obiect doar cu mana intinsa, ci trebuie sa te indrepti catre el cu tot corpul, ca si cum ai darui din suflet. Armonia este cuvantul cheie in toata aceasta ceremonia unde oaspetii sunt invitati sa admire frumoasele aranjamente florale, curatenia si modul impecabil in care este preparat ceaiul.
O detasare de cotidian din care iesi cu sufletul parca mai usor. Te simti mai linistit si, de ce nu mai implinit sufleteste. Ritualul ceremoniei ceaiului este o traire rafinata, care atunci cand este bine stapanit poate sa devina un act al autocunoasterii. Arta ceaiului reprezinta cultul frumosului, este o taina a armoniei si a puritatii, care asteapta sa fie descoperita. Incearca si tu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu